Da...un colt al meu....si doar al meu...unde sa pot scrie ceia ce gindesc...in speranta ca cineva va citi....dar e ca si cum ai arunca o picatura de apa in mare...( nu face diferenta)...sau ca si cum ai striga intr-un desert,nici macar ecoul nu-ti poate raspunde,sau poate da.
Despre mine ce pot spune.....nimic...decit ca m-am nascut intr-o lume haotica si duc o viata banala.....
Vi se intimpla uneori sa va priviti intr-o oglinda....???...si mie...de multe ori privesc,dar nu intotdeauna imi vad imaginea reflexa.....vad clipe minunate din viata mea....
Privesc oglinda si fiecare colt are momentul ei...si importanta lui.....vad intr-un colt 4 copii,care continua sa se certe pentru motive banale...toti ar vrea sa tina mina mamei pe strada, la plimbare....ce vina are o mama cu 4 copiii ca are doar 2 miini???...sau vad o cada plina cu apa si jucarii in care ei rid si sint fericiti...si care tipa in robinet"nenea da drumul la apa calda!!!..sau care discuta despre rindul cui este sa telefoneze la centrala termica,sa se roage pentru inca o jumatate de ora de apa calda....si asta era EPOCA DE AUR!!!
Vad 4 copiii inghesuiti intr-un pat care se sfatuiesc cum sa creasca un catelus fara sa stie mama...
Mai jos in oglinda ma vad pe mine pe un podium imbracind un alt tricou de campion...si o alta medalie.....si asta imi umple sufletul de fericire si satisfactie.
Inchid ochii si simt o imbratisare puternica si un pupik afectuos pe git....si aud...vrei sa te pocnesc???"....e fratele meu Dan care ma stringe in brate atit de puternic incit imi pocnesc oasele...tot in oglinda aud o voce care imi zice:"si ce daca sint grasa,tot mai frumoasa ca tine sint!".....si imi dau seama ca n-a fost nimeni sa-mi spuna intr-un mod mai simpatic ca sint urita ,decit sora mea Adriana....si iar simt o imbratisare si iar aud:"ne ai pe noi si pe Drutzu...!"....da e Bogdan fratele meu mai mic...si asta e modul lui de a ma convinge ca viata nu se termina cu un divort ,oricit de lung si chinuitor ar fi el....
Deschid ochiii si vad o lacrima cazind.....oricit de mare ar fi distanta care ne separa,ei sint mereu prezenti in viata mea.....inteleg ca acei 4 copiii vor fi uniti mereu,,,,,,,
Privesc lung in "coltul Anei"si caut disperata o oglinda....si nu gasesc....si ma simt pierduta la gindul ca acele lacrimi dulci si amare nu le voi mai regasi....ba da...o vad....oglinda asta e in sufletul meu si in mintea mea....idea ca ea nu se va sparge niciodata imi umple sufletul de fericire,stiu ca oricind as vrea ma voi privi si voi vedea mereu....momente,amintiri.....idei....
idei....idei......
joi, 15 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)